orhideea

 

Ma strigi iar eu intarzi sa-ti raspund. Te aud doar cu jumatate de suflet, te urmaresc cu jumatate din simturi. lti recunosc incruntarea ce-ti strabate chipul. Arata nemultumirea ce in tine ia amploare, dar nu recunosc efectul ce-l are asupra ta, nu-ti recunosc durerea, nu stiu sa o vad.

Spui ceva dar auzul imi lipseste. Iti citesc furia dar nu am nici o reactie. Te privesc si te miri ca nu inteleg ce spui.

Trec dincolo de tine si incruntarea ta nu ma atinge. Ma prinzi de mana dar palma mea cade precum o pasare moarta dintre palmele tale. Imi intorci barbia dar ochii imi sunt carte inchisa…

Ma iei in brate si-mi spui ca ti-a fost dor, apoi te superi si ma arunci intr-un colt si-ti impui sa ma uiti, drept pedeapsa. Ma conformez si stau in locul unde am aterizat. Dar asta nu te multumeste. Te intorci, ma apuci iar cu maini tremurande si-mi saruti obrajii, iti lipesti fruntea de obrazul proaspat sarutat si-mi spui printre dinti ca ti-am lipsit. In secunda urmatoare iti amintesti ca am tradat si ma impingi cu sete. Ma lovesti cu doua, trei cuvinte. Imi arunci o privire nimicitoare peste umar si ma abandonezi la randu-ti, drept rasplata pentru necuviinta mea.

Ma reazam de peretele rece si iti privesc lupta ce o duci cu propria persoana. M-ai lasa, dar m-ai si pastra, m-ai abandona asa dupa cum merit dar te ganeste ca maine iti voi lipsi.

Ti-as spune sa ma uiti, dar vocea mea nu ti-ar face bine. Tac. Nu particip la zbuciumul sau. Decizia vreau sa-ti apartina. Ai mai renuntat la mine si daca o vei face iar, am sa accept fara intrebari. Am sa-ti zambesc doar, in semn de multumire si am sa privesc in urma ta abea atunci cand te vei fi pierdut in zare.

atatea usi inchise, Doamne, si atat de pustiu in jur…